bunicul Bucuriei noastre duhovnicești

„Dumnezeu ne zâmbește. Și noi trebuie să-I zâmbim lui Dumnezeu și oamenilor.”

(Părintele Teofil Părăian)

Asemenea izvoarelor curate de munte, care curg pe lungi distanțe adăpând păduri și localități, zâmbetul și bucuria Părintelui Teofil dăinuiesc vii și rodnice la Mănăstirea Brâncoveanu. Deși nu mă număr printre cei care l-au cunoscut în viață, am simțit o chemare lăuntrică de a participa la întâlnirea de suflet organizată cu prilejul parastasului de cinci ani de pomenire a înțeleptului călugăr. Și nu am fost singura, căci am regăsit acolo chipurile multor tineri cunoscuți în taberele de la Oașa și Găbud – în jur de 200, veniți din toate colțurile României. Trebuie că s-a răspândit pretutindeni îndemnul de a veni să ne împărtășim cu bucurie…

Am plecat să mă umplu de seninătate, și m-am trezit căpătând un neașteptat dar: bunicul la care am râvnit dintotdeauna. Unul zâmbitor, răspândind pace, mângâietor, mijlocitor la Doamne Doamne pentru mine… Ni l-au prezentat îndeaproape Părintele Sabin Vodă, Părintele Stareț Iustin și Părintele Pantelimon de la Oașa, Părintele Constantin Necula, precum și Preasfințitul Sofian. Am simțit în cuvintele dumnealor cum Părintele Teofil a sădit și a lăsat fiecăruia o importantă moștenire de transmis mai departe: câte o părticică din duhul bucuriei Ortodoxiei. „Dragă, ce faci te face!”,  „Întâi datoria, și-apoi bucuria”,  „Nu putem să fim altceva decât ceea ce suntem.”, „Podoaba cea mai frumoasă a unui tânăr este inima curată și mintea trează.”, „Să te depășești (prin credință) și să te dăruiești celorlați (prin iubire).”, iată doar câteva dintre învățămintele și sfaturile Părintelui, care ne-au fost așezate la suflet în timpul zilei de 25 Octombrie. La rândul nostru, prin cântecele patriotice de la final am încercat să-l încredințăm, acolo unde se află, că „Și de-o fi furtună,/ Și de-i vreme bună,/ Vatra românească noi ne-om apăra.”

Apoi, duminică ne-am rugat ÎMPREUNĂ Bunului Dumnezeu să odihnească sufletul Părintelui, și să-i asculte în continuare gândurile bune prin care fericește inima fiecăruia dintre noi. În curtea mănăstirii, la masă, la conferință, la cimitir le-am analizat rând pe rând tuturor chipurile și, văzând atâtea râuri de seninătate, nu m-am putut opri din a mă întreba câtă Bucurie a putut aduna acest călugăr iubitor-de-Dumnezeu de-a lungul vieții sale pământești… Neîndoielnic, nemăsurată. Așa cum neostenită în rugăciune i-a fost fiecare zi, nemărginită bucuria, necuprinsă depășirea de sine, neîngrădită dăruirea…

Un copil admiră albeața înfățișării bunicului său și-l fascinează nenumăratele povești din vremuri de mult apuse; în schimb, își iubește bunicul duhovnicesc datorită înțelepciunii sfaturilor, a curăției și-a luminii inimii sale rugătoare…