hai cu noi de Paști la Oașa!

În locurile în care lumina dumnezeiască țâșnește la suprafață din adânc de ființă și se așterne pe fețele oamenilor, aceștia sunt frumoși fără seamăn. 

La Oașa, când costumele populare sunt îmbrăcate de tineri, când clopotele sună a început de slujbă, timpul se pregătește să ia puțin răgaz și să stea și el cu sufletul la gură, privind minunea și nemaisăturându-se de priveliștea de basm. Carevasăzică, raiul coboară de la el de acasă.

Vino alături de noi, între 9-12 aprilie, să simți cum izvorăște lumina dumnezeiască, în noaptea de Înviere, la Mănăstirea Oașa!

drum Acasă

începem luna lui Prier cu o conferință

”A trăi fără-a iubi,
Mă mir ce trai o mai fi!
A iubi făr-a simţi,
Mă mir ce dragoste-o fi!
A simţi făr-a dori,
Mă mir ce simţire-o fi!
A dori făr-a jertfi,
Mă mir ce dor o mai fi?”

                                                                                                                      (Nicolae Văcărescu)

Nu este o păcăleală, nu! Ne-am hotărât să facem un 1 Aprilie ALTFEL! Să fim niște păcălici mai serioși.

Vino și tu să te bucuri de întâlnirea cu Părintele Ciprian Negreanu, preotul mult îndrăgit al studenților din ASCOR Cluj. Părintele vine să ne împărtășească și nouă din experiența dânsului alături de atâția tineri care îl caută pe Dumnezeu. Ne va vorbi despre dragostea care dă sens vieții, și modul în care se poate făuri o dragoste trainică și autentică în inimile noastre, anume prin jertfă. Spiritul de dăruire sau jertfă este cheia a tot ceea ce există frumos în jurul nostru. Omul frumos este cel care iubește, iar în iubirea lui se dăruiește. Și în câte feluri nu poate omul să se facă aproape al celui de lângă el!  Toată viața ne este un curs nesfârșit la școala iubirii, care îl are drept criteriu de referință pe Mântuitorul Hristos...

Îți recomandăm două interviuri interesante cu pr. Ciprian Negreanu  aici și aici, precum și un articol din Formula AS aici.

Te  așteptăm cu mult drag!

îi cunoaștem pe Sfinții Închisorilor?

”Nebun, da sunt nebun, dar lume, dacă
N-ar fi nebuni ai fi de tot săracă,
Ți s-ar usca și ramuri și tulpină
De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină
Și-ai fi de tot comună si banală
Căci cei cuminți n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii.”

(Nebunul, Demostene Andronescu)

©Alexandra Tănase

Dragul nostru cititor,

             Privind aceste trei fotografii, poate te întrebi ce legătură au ele cu Sfinții Închisorilor. Ei bine, suferința și jertfa lor ne-au servit drept „pretext” de întâlnire miercuri seara, la Facultatea de Teologie. Roberta ne-a recitat trei poezii care ne-au adus un strop mai aproape trăirile sufletului întemnițat, iar Cristian l-a secondat pe domnul profesor Sebastian Moldovan. 

        Întâi am vizionat împreună două filmulețe cu mărturii culese de Părintele Moise de la Mănăstirea Oașa despre ceea ce au însemnat anii petrecuți după gratii în perioada comunismului pentru Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Ioan Iovan, Părintele Mihai Lungeanu, Părintele Ioan Sabău și mulții alții. După aceea, domnul profesor Moldovan ne-a explicat mai pe îndelete ce s-a petrecut cu țara noastră în acei ani și ce s-a urmărit prin întemnițarea intelectualilor și a preoților. 

         

           Ne-a rămas întipărit în minte un paradox: pe de o parte cuvintele Părintelui Iustin Pârvu, care spunea că nimic nu te înalță și nu te călește mai mult decât suferința, iar pe de alta aparenta libertate de care vrem să credem că dispunem acum prin democrație, când, de fapt, lanțurile ...

          

Cu nădejde că vom continua să căutăm a-i descoperi și cinsti 

pentru ceea ce au făcut pentru întreg neamul românesc,

                                                                        O.T.S.

Aiud - Cetatea morții; 15 Martie 2015

„Duminică ne-am îmbrăcat sufletele în zeghe și am plecat să culegem diamante sângerânde de pe cerul Aidului - cetatea morții. Am plecat să vedem Crucea biruitoare, înălțându-se din suferință și durere, din loviri nedrepte, din lacrimi sfințite pentru dragostea de Dumnezeu. Am plecat să aflăm cum și cât s-a suferit în temnițele  comuniste și ne-am întors mândri de neamul în care ne-am născut…

Pășind cu sfială pe pământul înroșit cu sângele celor care răbdând s-au smerit, crezând s-au sfințit și murind au înviat, ne-am simțit și noi cu Iisus în celulă. Nu într-o celulă rece și dureroasă a Aiudului, ci într-una caldă și mângâietoare, ca într-un suflet de Martir. Răstigniți pentru Hristos, acești munți de frumusețe și demnitate s-au transformat în scări către cer.

După ce am părăsit Aiudul ne-am privit pe dinăuntru și am găsit urma dragostei lor, a Sfinților Martiri din Închisorile comuniste. În imn de slavă, ridicăm cu încredere înaintea țării noastre steagul nostru Tricolor, simbolizând: sângele Martirilor (roșu), Lumina Lui Hristos (galben) și adâncul cerului (albastru), chemându-ne la mântuire.

Ridicați-vă, Sfinților! Ridicați-vă, Martiri!”

Dragul nostru cititor, 

Îți lăsăm gândurile împărtășite de unul dintre otesiștii prezenți la conferința „Teologia bolii”, susținută de Pr. Vasile Mihoc:

„Lumea secolului XXI este o lume bolnavă, atât trupește, cât  și sufletește, o lume în care boala egoismului si a individualismului, boala consumerismului și a materialismului, boala vrajbei și a mâniei fac semnificativ mai multe victime decât lepra în trecut. La conferința Părintelui Profesor Vasile Mihoc ne-a fost administrat un antibiotic împotriva microbilor sufletești, și totodată un vitaminizant care să ne crească dragostea, compasiuneaa, jertfa și dăruirea pentru bolnavi. Am descoperit că Hristos nu e medicul care luptă pentru viața noastră, ci e Medicul care își dă Viața pentru veșnicia noastră. Operând pe cord deschis, El ne înzestrează pe fiecare dintre noi cu puterea de a vindeca oamenii prin zâmbet, prin cuvinte, prin  căldura sufletească. Învățând lângă un asemenea Profesor Doctor nu putem decât să transformăm, așa cum frumos spunea Părintele Mihoc, profesiunea în MISIUNE, să ne vindecăm vindecând și să descoperim că sănătatea strălucește prin puterea dragostei noastre…”

alătură-ni-te la cuvântare cu rost

Boala - o realitate de care suntem afectați cu toții, un cuvânt dintre cele mai des folosite în jurul nostru, care ne poate face ușor să ne încruntăm chipul. Nu are nevoie de nicio definiție fiindcă ne este familiară, o trăim adesea noi înșine sau prin cei care ne sunt apropiați, asistând la suferința lor.

Și, totuși, se pot discuta multe pe marginea ei: De pildă, care-i sunt izvoarele, ce înțelesuri spirituale și rost are boala, care sunt căile sufletești de vindecare, fără a exclude aportul medicinei profane?

Toate acestea, împreună cu alte întrebări de care sunteți preocupați chiar voi, vor fi aduse în discuție de Pr. Prof. Vasile Mihoc, joi, 12 martie în Aula Facultății de Medicină din Sibiu!

Vă așteptăm cu drag!

de Mărțișor la Găbud

Dragul nostru cititor,

A venit primăvara, împletită cu raze de pace și de nădejde în Bucurie. Am întâmpinat-o departe de casă, dar mai aproape de sufletele noastre... Lăsăm fotografiile de mai jos să-ți mărturisească o fărâmă din ceea ce am trăit. Suntem siguri că, de ai lipsit acum, data viitoare vei fi mult mai prompt în a te înscrie pe listă...

cu drag primăvăratic, O.T.S

 (o tânără speranță)

„Nu m-am gândit niciodată că poți câștiga atât de multe într-un singur sfârșit de săptămână. Până și numai o singură zi îți poate aduce mai multe bucurii decât poți cuprinde în suflet! Simți că bucuria din tine se revarsă în afară și îi îmbrățișează pe toți cei din jur. Le îmbrățișează privirea... fereastra lor către cer. E prima oară când de 1 martie nu am oferit mărțișoare... Și nu e din cauză că am uitat ce zi este, ci pur și simplu... de data aceasta nu am avut nevoie de un mărțișor ca să transmit bucuria de care vorbeam.” 

( gânduri împărtășite de Roberta Rodu, al nostru drag mesager)