„Peisaj lăuntric” - Demostene Andronescu

În general, un peisaj ne impresionează printr-o anumită ilustrare a lui „afară”. Fie primăvară, vară, toamnă, iarnă, regăsim cu toții în penelurile pânzei o imagine cunoscută... În general, am spus. Ce ne facem însă când vine vorba de „lăuntru”? Mai vedem oare la fel de clar? Cum răzbatem a citi glasul inimii?

Ca să aducem lumină în ceața acestor întrebări, vă invităm marți, 5 Mai 2015,  la o altfel de incursiune. La o citire a  sufletului românesc ce-a pătimit în temnițele comuniste, la o resincronizare cu istoria prin intermediul versurilor poetului Demostene Andronescu.

Vă așteptăm cu dragă inimă!

Părintele Serafim Cergăuanul

Marți a fost pentru noi o sărbătoare a bucuriei, căci am primit vizita părintelui Serafim, stareț al Mănăstirii Cergău. Personaj desprins parcă dintr-un basm, parintele ne-a încalzit sufletele cu frumusețea sa radiantă de a fi făptură unică și irepetabilă în istoria Universului…

Serafim Cergăuanul

Învăluiți în tainica lumină-a Învierii,

Dar tot murdari pe dinăuntru, negri,

Am jinduit după o vorbă caldă

Care să facă măcar o lacrimă să cadă.

Am însetat dup-un cuvânt gândit,

Ca pâinea când se lasă la dospit,

Și-am vrut să ne hrănim cu dor

Din liniștea și dragostea unui păstor.

Am căutat un leac miraculos

În lupta grea cu trupul păcătos,

Și-am vrut să fim ca niște pomi,

Pe care-i cureți nu de crengi, ci patimi.

Umblând și căutând, și întrebând,

Ne-a vizitat un om cu chipul blând.

Și ne-a vorbit, și frământat cuvinte

Atent alese, cu dragoste-aurite.

Ne-a curățat de viermi și uscăciuni

Și ne-a trimis în ceruri rugăciuni,

Căci vrea la toamnă să culeagă

Merinde pentru o viață-ntreagă.

Cuprinși de o emoție tare înaltă,

S-a încălzit în noi și seva toată,

Căci cel ce s-a-ngrijit curați să fim

E din Cergău, însuși părintele Serafim!

Și-acum ne-am hotărât să înflorim,

Ca el să știe cât de mult noi îl iubim.

Silvana Ardelean

roadele conferinței de început de Prier

fotografii ©Alexandra Tănase

Miercuri seară am jertfit puțin din timpul nostru pentru a gusta din veșnicie, și am aflat că cea mai puternică trăsătură a chipului Lui Dumnezeu în om este DRAGOSTEA JERTFELNICĂ.

Părintele Ciprian Negreanu a spus că „Dumnezeu străpunge pielea noastră cea murdară, lăsând să pătrundă înlăuntru, prin ea, raze de Lumină curățitoare” … La fel ne-am lăsat și noi curățați de cuvintele pline de seninătate, bucurie și căldură ale Părintelui. Ne-a curățat cu blândețe aripile sufletului, iar apoi ne-a îndemnat să ni le deschidem spre Cer. Ne-a îndemnat să vedem Dragostea răstignitoare a Tatălui, Dragostea Fiului, Care Se jertfește și a Duhului, Care biruește.

Astfel, la sfârșit de Post Mare, zburăm cu aripi curățate și lustruite cu credincioșie spre o Dragoste cutremurătoare, dar totuși senină, nemărginită, tainică… zburăm spre Dragostea jertfelnică a lui Dumnezeu.