sâmbătă, 14 mai 2016

A treia seară culturală: Medicina pentru toți

   Serile culturale au devenit deja tradiție în organizația noastră...și cu fiecare în parte, prind tot mai mult contur, culoare și dinamism.
   A venit și rândul mediciniștilor care au încercat să explice cât se poate de simplu, subiecte pe care ei le-au învățat într-un semestru întreg sau chiar mai mult. Dacă vreți...ca și cum ai face la mixer un piure din fructe tari, pentru a fi mai ușor de asimilat. Și poate mai gustos. 
  Iulia a vorbit despre anatomia și mimica feței, cu trimiteri la rugăciune, zâmbet și plâns, toate exemplificate prin desene și voluntari. Ionuț știe de ce. 


 Maria Mețiu a explicat ce se întâmplă atunci când mâncăm o bucată de ciocolată, bineînțeles...plecând de la hormoni și ajungând la diabetul zaharat.


   Silvana a fost piesa de legătură între momențele. Și ce piesă! Chiar că o piesă. Una de teatru. Cred că Topârceanu s-ar fi distrat copios văzând-o recitând ”Bacilul tuberculos”, că noi tare ne-am mai distrat.


   Claudia ne-a introdus într-o atmosferă ”de război”. Batalionul bacteriilor contra armatei de soldați ai organismului, bine antrenați, specializați și conduși de generali, locotenenți și caporali. Adică sistemul imunologic pe înțelesul tuturor.


  Farmacista noastră mică, Ana, ne-a vorbit despre plantele medicinale ca de un izvor nesecat de sănătate atât de accesibil tuturor.
   Teo și Roberta, bineînțeles, la pachet, au vorbit despre trombocite. Mă rog...au început vorbind și au sfârșit într-o scenetă. Cert e că am reținut un lucru important: trombocitele, ca și noi, se aderă, se unesc, și formează un cheag strâns, plin de dragoste, care oprește ”hemoragia”.


   Alin a fost cel mai practic! Cu ajutorul lui Emil (la un moment dat nici noi nu mai știam dacă îl ajuta sau îl încurca defapt cu hohotele de râs pe care le stârnea) ne-a învățat tehnici de prim-ajutor. Și am exersat și practic! Cert e că acum știm exact ce trebuie să facem dacă găsim o persoană căzută pe stradă și cum să o punem în poziția laterală de siguranță. Și...să și resuscităm cât de cât. Deși sperăm să nu fie cazul.



      Mă rog...unii din noi au făcut selfie cu victima...


   

joi, 12 mai 2016

Aproape de cei în suferință

   18 Aprilie a fost pentru noi ziua dedicată celor bolnavi...ne-am îmbrăcat în „hainele de toată ziua” ale strămoșilor noștri, și-am pornit să aducem o fărâmă din veșnicia lor și în viețile celor aflați în suferință. Dar nu ne-am dus de capul nostru. Cu noi au fost Maica Domnului și Sfântul Pantelimon! Și-au alergat, sărmanii, după noi toată ziua. Mai întâi prin spital...unde, în timp ce noi cântam Paraclisul, Maica Domnului a intrat prin fiecare salon și s-a oprit la fiecare bolnav, mângâindu-l. Sfântul Pantelimon venea din urma ei, și ca un doctor puternic, îi îmbărbăta! Și în urma lor, veneam și noi, purtând cu tinerețe tot trecutul în straiele noastre. Și cu bucurie.










   Cu mare, mare grabă, dar cu sufletele încărcate, am fugit (la propriu) de la spital spre Catedrală, unde am cântat și noi în candrul unui concert caritabil pentru un băiețel de numai 4 anișori, și cu o povară mult prea mare pentru vârsta lui. 

 
   Bineînțeles, am fost însoțiți în continuare de Maica Domnului și de Sfântul Pantelimon, al cărui tropar l-am învățat la Mănăstirea Oașa  și pe care l-am cântat cu mult drag.